Despre scoala din romania - parerea unui tanar

Şcoala din România e de CACAT

Mai jos este redata postarea unui tanar despre scoala romaneasca. Astept argumente pro si contra.

1. Lucrurile despre care oamenii spun că îţi vor fi de folos în viitor, sunt de fapt nişte cunoştinţe inutile pentru majoritatea.

Hai, nu-mi spune că nu te-ai întrebat niciodată la ce îţi foloseşte integrala aia ce o înveţi în ora de mate? Sau toate reacţiile chimice pe care eşti obligat să le reţii ca să treci clasa? Mai ales dacă nu vrei să urmezi un profil specializat în unul din domeniile respective.

Şi când îi mai aud pe unii cu afirmaţii de genul „Lasă băi, că eşti tânăr. O să te ajute astea mai târziu!”, îmi vine iar durerea de cot. Cu ce o să mă ajute? Să-mi fac un CV? Oare asta e plăcerea în viaţă, să îţi faci un CV ca apoi să munceşti ca robul pentru un şef frustrat?

Ia fă un test. La ora de mate întreabă-ţi profesorul „Domnule profesor, mie la ce îmi foloseşte ecuaţia/formula/teorema/etc care aţi scris-o pe tablă, dacă nu vreau să urmez un profil specializat în domeniu?”. Raspunsul pe care l-am primit eu? „Păăi… îţi foloseşte”. Sau mai drăguţ - „Nu trebuie să le înţelegi, trebuie să le ştii”. Frumos.

2. Ministrul educaţiei se schimbă în funcţie de vânturile colorate ce bat prin Parlament şi orgasmele pe care le au rotofeii ce dorm când votează legi.

În ultimii 4 ani educaţia a avut 5 miniştri. Cum poate sistemul de învăţământ să evolueze dacă miniştrii apar ca şi ciupercile după ploaie? Cum poate educaţia din România să fie mai bună dacă domnii din Parlament se folosesc de ce au mai de preţ (a se citi propriile interese) când dau legi cu privire la învăţământ? Îţi dau eu răspunsul. Nu poate.

Am şi eu o întrebare. Am auzit că autoturismele de care beneficiaţi (da, dumneavoastră, domnilor parlamentari) sunt printre cele mai selecte. Nu dau nume că nu vreau să fac reclamă. Iar cantitatea lunară de benzină este aproximativ o mie de litri. Ceea ce înseamnă vreo 4-500 de km parcurşi pe zi (8 litri/100 km). Şi acum întrebarea: Voi staţi în Bucureşti, nu? Sau… faceţi naveta? Şi dacă nu consumaţi toată cantitatea într-o zi, ce faceţi cu ea? Că aş vrea şi eu măcar o canistră. Plină dacă se poate.

3. Subiectele de la Bacalaureat şi cărţile cu rezolvări sunt făcute pentru a băga bani în buzunarul altora.

Se vorbea de curând că subiectele de anul acesta pentru Bacalaureat nu vor mai apărea pe internet. S-o luăm astfel. Dacă subiectele nu apar, atunci nu au cum să apară nici rezolvările. Ceea ce va produce un mare gol în buzunarele băieţilor şmecheri. Iar asta nu este de acceptat. Mai bine lasă copiii să plătească, doar le trebuie notă de trecere la BAC, nu?

Până la urmă au afişat subiectele pe internet. Dar cum? Simplu. Cei ce plătesc, le au. Acuma, cine zice că metoda cu subiecte pentru bac şi cărţile cu rezolvări nu reprezintă una din cele mai mari hoţii din România noastră, minte un pic. Lasă fraierii să dea bani şi şmecherii să se îmbogăţească.

4. Se pune accentul foarte mult pe sistemul de notare, iar educaţia este lăsată la o parte

Cel mai mult mă enervează când cineva mă întreabă „ce note ai la şcoală?” sau „ce notă ai luat azi?”. Există acea competiţie plină de aroganţă, între elevi, care îi face pe mulţi să nu vadă adevărata valoare a şcolii. La şcoală nu se merge pentru note. Sau nu ar trebui să se meargă pentru asta. Se merge pentru educaţie, pentru a învăţa lucruri care o să-ţi fie de folos în viitor. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie şi sunt eu mai idealist de felul meu.

Dar, până la urmă, dacă nu mergem din cauza asta, atunci de ce naiba ne mai ducem?? Pentru o diplomă? Pentru o grămadă de ani plini de frustrare în care tot ce înveţi este să urli şi tu la apropiaţi aşa cum urlă profesorul la tine? Pentru că ăsta a fost visul lu’ mama sau tata? Pentru că ei nu au putut si vor ca tu să poţi? Ce să poţi? Să iei un 10? Crezi că 10-le la BAC o să te ajute atunci când vine vorba să-ţi învingi teama de înălţime? Crezi că 10-le luat la mate pe semestrul doi îţi va ţine de foame două luni?

A doua întrebare a mea e, de ce toată lumea copiază? Pentru o notă mai bună? Desigur. Din păcate pentru tine, nota aceea te va ajuta doar când vine vorba de o diplomă. Nu la o slujbă, nu să-ţi începi propria afacere, nu să trăieşti viaţa aşa cum ţi-ai dorit şi NU SĂ FII FERICIT! Îţi spun sincer, dacă teza la biologie pe primul semestru, la care am luat 5, mă ajuta să-mi rezolv problema pe care o am cu piciorul, mă străduiam să iau cel puţin 9.

5. Există din ce în ce mai mulţi oameni frustraţi în învăţământ şi din păcate sunt cei din spatele catedrei.

Hai, nu-mi spune că la tine în şcoală e totul perfect. Că nimeni nu urlă la nimeni şi toţi stau în banca lor. Că niciun profesor nu a încercat să facă vreodată pe şeful. Să se dea el mare şi tare „bă cine mi-s yo… la mine e catalogul, eu tai şi spânzur aici. Dacă nu vă convine, acolo e uşa, puteţi să ieşiţi. Oricum sunteţi proşti, bă.”.

Profesorii nu ştiu aproape deloc psihologia. Nu ştiu cum să se comporte cu copiii, nu ştiu să le asculte gândurile, ideile, chiar şi frustrările. Pentru majoritatea dintre ei, a veni la şcoală e un al mod de a arăta „bă ce deştept sunt eu şi câte ştiu să fac.”. Au uitat că sunt în mare parte responsabili de formarea destinului şi a personalităţii unor pui de oameni. Au uitat că dincolo de a fi profesor, trebuie să fii om. Să înţelegi nevoile semenilor. Pentru că cea mai mare putere din care învaţă un copil, e puterea exemplului. Dacă el (profesorul) va veni la şcoală doar să dea ordine şi să le arate elevilor cât de proşti sunt, copiii vor începe să-l copieze. Să facă şi ei la fel în viaţa de zi cu zi.

Un alt lucru pe care FOARTE mulţi îl înţeleg greşit e modul de manifestare a elevilor la ore. Hai băi, terminaţi cu prostiile. Dacă un copil nu are stare, se tot fâţâie, vorbeşte în timp ce profesorul predă, e clar că are prea multă energie. E clar că ar trebui să iasă afară. Şi e normal asta. Cum naiba vreţi ca toată lumea să stea calmă la ore, când dobitocii din Parlament au pus doar una, două ore de educaţie fizică pe săptămână? Sport = sănătate. Cu toţii ştim asta. De ce excursiile în învăţământ ţin de domeniul idealismelor? Cum vrei ca un copil să se comporte ca un robot 6 ore pe zi? Suntem oameni, la naiba. Avem nevoi, frustrari, lucruri care ne fac unici. Care ne dau un farmec aparte. Nu nişte xeroxuri ale societăţii. Ce dreacu, să stea fără să zâmbească măcar? Da’ ce, mergem la mormântare?

Şcoala ar trebui să fie un loc unde toţi discută… socializează. Nu un loc unde îşi dau cu cartea în cap să vadă care e mai tare.

6. Am învăţat să-mi fac un CV (de fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nici asta nu prea am învăţat) şi să ajung în rândul lumii.

E un sistem, exact ca şi în Matrix. Ei se lasă ghidaţi de cei ce au aflat adevărul. Adevărul care îi face liberi pe toţi nu este disponibil pentru cei din turmă. Ei doar ştiu că au de făcut ce li se spune. Nu sunt pregătiţi să fie deconectaţi de la sistem. Nu ar mai ştii ce să facă. Ei sunt cei ce îi vezi zi de zi. Sunt turma. La ce bun să-ţi trăieşti viaţa dacă o faci la fel ca toţi ceilalţi?

Ia spune-mi, oare de ce şcoala nu ne îndeamnă să începem propria afacere? Oare de ce tot ce ne învaţă e să fim nişte cetăţeni normali (a se citi în rându’ lumii) cu o slujbă şi o familie?

Un om un pic mai inteligent decât majoritatea a zis odată: „Noi suntem cei ce vă facem să cumpăraţi lucruri de care nu aveţi nevoie. Noi nu vă dorim fericirea, pentru că oamenii fericiţi nu cumpără.”

7. Dacă parlamentarii au voie să doarmă şi să lipsească din Parlament, atunci de ce nu se dă o lege ca şi elevii să poate face acelaşi lucru la şcoală?

Stimaţi (parlamentari aş zice, dar mi-e jenă de sutele de mii de elevi care absentează mai puţin decât domniile voastre) conaţionali din Parlament, mă simt nevoit să vă pun o întrebare mai discretă. Auzi bă, voi sigur ştiţi unde vă e locul de muncă? Dacă nu, nicio problemă, are un amic de-al meu, de vânzare un set de GPS-uri la reducere.

Câtă bătaie de cap. Câte absenţe. Doamne!!!! Copiilor nu le mai place la şcoală. Pe străzi e plin de părinţi dezamăgiţi de odraslele lor. Pe ici colo mai vezi câte unul mulţumit că al lui nu a făcut nicio absenţă. Că a stat la toate orele. Bravo tatăăă!!! O să vezi ce ministru va ieşi din ăla micu’. Păcat… serios (!!!)…. păcat că nu l-ai lăsat să facă ce vrea el. Mda.. ştiu, o s-o apuce pe căi greşite. O să se împrietenească cu toţi huliganii. Ba mai rău, o să devină unul din ei. Mai bine nu. Mai bine îl trimiţi la şcoală…

Ahhh, am uitat. La şcoala care vrei tu. Să urmeze viaţa pe care o vrei tu. Pe deasupra, fereşte-l te rog de toate greşelile. El trebuie să fie copilul perfect. Trezeşte-te băăi! Greşelile înseamnă oportunitatea de a învăţa o lecţie. Una pe care şcoala nu e în stare să ţi-o ofere. Lecţiile învăţate înseamnă experienţă! Experienţa înseamnă o viaţă trăită! De ce l-ai făcut dacă nu-l laşi să-şi exprime el propriile gânduri, idei? Crezi că îi va fi mai bine? Se va transforma într-o legumă. Apoi îţi va părea rău. Nu e nevoie să mă asculţi, poţi să mă crezi pe cuvânt.

Păcat. Păcat că unui elev îi este scăzută nota la purtare pentru absenţe nemotivate, când unui parlamentar i se oferă un scaun liber unde poate să doarmă şi să voteze, la întoarcerea din mini-vacanţa pe care şi-a luat-o în timpul serviciului. Păcat că un elev este mustrat şi făcut de cacat (ca să-mi fie mai clară exprimarea) în faţa consiliului profesoral pentru absenţe, în loc să fie ajutat, să fie înţeles.

Apropo, nenea parlamentar, scaunul pe care dormi tu zi de zi.. crezi că ai putea să-mi faci şi mie rost de unul? Ăsta pe care îl am la bancă, îmi cam face zile amare. Promit că mă revanşez la faza cu GPS-ul.

8. Elevul este promovat să fie tocilar, iar cei cu personalitate sunt daţi la o parte. Pe scurt: suntem învăţaţi să gândească alţii pentru noi.

Dacă eşti unul dintre cei care sar cu gura mare la acest punct, că nu e aşa, am să te rog frumos să taci. Am fost tocilar. Da. Şi unul foarte bun. Cu toată modestia, printre cei mai buni elevi de la mine din şcoală. Am învăţat teorii, teoreme, formule, poezii, definiţii, texte literare pe dinafară. Ştiam totul. Eram ca un robot ambulant. Teorii care de-a lungul anilor s-au pierdut printre atâtea frustrări, formule care nu mi-au adus succesul pe care atât de bine credeam că-l merit, poezii care m-au făcut să urăsc cititul… definiţii de unde nu am învăţat să mă cunosc pe mine, doar triunghiul desenat pe hârtie.

Am primit o grămadă de diplome. Am fost lăudat de o grămadă de profesori. O mulţime de oameni îmi cunoşteau notele, dar nu mă ştiau pe mine. Aşa cum eram eu cu adevărat. De câte ori deschideam gura, de câte ori spuneam ceva, o spuneam dintr-o carte, din experienţa altora. Din definiţia altora.

Odată ce am deschis ochii, odată ce am început să mă gândesc la viaţa mea, la faptul că o voi pierde într-o zi, am realizat cât de importante erau unele lucruri. De care uitasem între timp. Mi-am dezvoltat o personalitate, am început să am propriile opinii şi să le susţin. Şi… poate… dintre toate punctele, acesta e singurul la care îmi sar mucii când văd un profesor că nu-l lasă pe elev să-şi exprime personalitatea.

9. Copilului îi este băgată în cap ideea că este prost, doar ca să ia meditaţii

Am să-ţi spun ceva dragă părinte. Dacă odrasla ta nu învaţă la o materie, dacă nu reuşeşte să prindă ce a spus profesorul, nu înseamnă că e prost. Acelaşi lucru îl spun şi pentru profesori. Înseamnă doar că lui i-ar trebui altceva. Pentru că suntem diferiţi. Pentru că unora ne place să scriem, când altora le plac ştiinţele exacte.

Văd că s-a format un obicei în rândul profesorilor de a veni la ore şi a-şi preda lecţia. Din păcate doar atât fac. Apoi, ora viitoare, ia treci scumpete la răspuns. Să vedem cât ai tocit… pardon, reţinut din lecţie. Nu ştii? Ahaa. Las’, vino tu la oră la mine şi rezolvăm noi oarecum să treci şi tu clasa. Poate chiar să devii cel mai bun din clasă la materia mea. Ce? Nu îţi place materia mea? Cum îndrăzneşti să-mi spui asta? Cine te crezi tu mă? Las că discut eu cu tac’tu, vezi tu lecţii. De o să-ţi iasă pe gât.

Nu am nimic cu cei ce iau ore suplimentare doar pentru a se pregăti mai bine la o materie preferată. Bravo lor. Însă nu mă luaţi cu poveşti SF cum că un copil trebuie să fie bun la toate. Defectele ne fac diferiţi. Defectele ne fac speciali. Unici.

10. La teorie tot timpul am fost primii, din păcate nu pot spune acelaşi lucru când vine vorba de practică

Mie unul îmi plac lucrurile practice. Atâta timp cât nu are o aplicabilitate în lumea reală, pentru mine e zero. La şcoală am găsit o grămadă de teorie. O grămadă de lucruri pe care nu am cum şi nici nu le voi aplica poate niciodată în viaţa mea.

De ce să învăţ epitetele din Luceafărul? De ce să descopăr, analizez, supra-analizez povestea de iubire ce există între fata de împărat şi Astru când de fapt e doar o poveste de iubire imposibilă, fraţilor? De ce să povestesc evoluţia relaţiei dintre două personaje ale unui roman studiat, când nu sunt în stare să-mi dau seama ce ar trebui să fac pentru ca relaţia mea cu prietenii din cercul social să meargă? De ce să reţin cum se împart două funcţii, când eu nu ştiu cum să-mi împart timpul între muncă, somn şi recreere?

Nenea (ministru’ educaţiei - nu-i zic pe nume că poate se schimbă iar, până public eu articolul)!!! Suntem tineri, avem o viaţă înainte. Trebuie să o trăim. Nu putem să ne pierdem vremea cu teoria dumneavostră. Avem nevoie de bani. Vrem să ne împlinim visele. Vrem să avem relaţii. Să fim fericiţi.

Aşadar, dacă nu ne puteţi ajuta, măcar nu ne staţi în cale.

Până data viitoare, toate bune şi frumoase.

/ Andrei Hasna

P.S: Start la critici!

AUTORUL: https://www.andreihasna.com/scoala-din-romania-e-de-cacat/

IN CONCLUZIE - ARE sau NU DREPTATE ?